Cel mare, Ionut are un har enorm, tot ce atinge si tot ce incearca sa creeze ii iese extraordinar, insa are o problema mare, nu poate face nimic din cauza faptului ca ai lui nu il pot finanta cu bani pentru ca tot ce creeaza sa ajunga sa fie pretuit la adevarata sa valoare. Este un baiat extraordinar, bun la suflet, respectuos, modest si incearca din rasputeri sa reuseasca intr-o societate aproape imposibila. Baiatul mic al familiei se numeste Andrei si nu s-a remarcat atat de mult pana la aceasta varsta cu ceva extraordinar insa isi vede de viata lui, respecta scoala si chiar daca nu este cel mai bun, are un loc printre cei care nu se chinuie dar trec peste.
Personajul principal din povestea noastra este Ionut care trece prin foarte multe incercand sa ajunga un om respectat si apreciat de toata lumea pentru darurile sale divine. Ionut de cand era mic a uimit lumea din jurul lui, in primul rand cu calitatile sale vocale cu care a ajuns sa castige cateva festivaluri de muzica remarcandu-se inca de atunci. Pasiunile sale de mic erau : muzica, scrisul, cititul si pictatul. A castigat mai multe concursuri si a fost remarcat de multa lume care putea sa-l in ajute insa toti il laudau si nimeni nu facea nimic pentru el.
Zi dupa zi era din ce in ce mai bun in ceea ce facea, a reusit picturi nemaipomenite unele chiar au fost vandute insa pe bani de nimic si a reusit sa scrie si un roman extraordinar apreciat de toti care au avut norocul sa-l citeasca. Era foarte greu sa ajunga sa se remarce deoarece pe toate pistele unde trebuia sa ajunga avea nevoie de bani pentru a investi ca dupa sa castige cu adevarat ce isi dorea mai mult, aprecierea sufleteasca, o vorba buna si respect din partea cat mai multor oameni.
Oamenii care puteau sa-l ajute pe Ionut erau foarte sceptici in ceea ce priveste banii pe care trebuiau sa-i investeasca, pentru ca era o perioada foarte proasta in lume din punct de vedere economic nimeni nu dorea sa se implice.
Ionut se bucura extraordinar la fiecare ocazie in care putea sa le arate oamenilor de ce este capabil. A fost si la cateva emisiuni televizate, la expozitii si a reusit sa atraga atentia unor oameni care doreau sa investeasca. A fost chemat de un impresar care dorea sa faca o trupa de muzica. A dat niste probe si au iesit foarte bine s-a dovedit a fi exact ce trebuie. Era o trupa formata din trei baieti care cantau muzica pop. Nici nu va puteti inchipui fericirea din sufletul lui Ionut ca in sfarsit visurile lui de a deveni un artist se conturau din ce in ce mai mult si toata munca lui depusa pana la varsta de 20 de ani parca era nimic cand se gandea in sfarsit ca isi va atinge scopul. Repetitiile mergeau struna si baietii se intelegeau de minune, dupa cateva luni bune de repetitii se completau perfect si muzica lor parca iti ungea sufletul cu miere. Toate au fost bune pana au primit contractele pe care trebuia sa le semneze, a inceput cosmarul... Baietii au inceput sa se certe cu argumente pro si contra deoarece contractul se facea pe o perioada lunga de timp si ei nu prea aveau drepturi sa faca nimic insa obligatii cu carul.
Au incercat toti sa negocieze intr-un fel cu impresarul insa acesta stia ca a dat de mina de aur si ca putea scoate foarte multi bani cu ei si dorea sa smulga cat putea de mult, nu ajungeau la nici un numitor comun din puct de vedere al contractului. Baietii trebuiau sa fie niste robotei prezenti oricand si oriunde pentru nimic o perioada de 10 ani.
A tras cateva luni bune cu impresarul insa acesta nu vroia sa faca nimic, au inceput sa scartaie lucrurile. Baietii veneau din ce in ce mai rar la repetitii, lucrurile se stingeau usor, usor si Ionut era din ce in ce mai dezamagit in legatura cu asta.
La varsta de 21 de ani toate planurile lui fusesera arse si trebuia sa porneasca de la zero. A intrat intr-o depresie crunta si s-a apucat sa scrie. Parca nu mai avea timp nici de prieteni, nici de familie, scria si scria incontinuu despre viata, lume, si societatea aceasta bolnava.
Toti cei din jurul lui au incercat din rasputeri sa il puna pe picioare insa nu au reusit. Era atat de trist ca incepuse sa manance din ce in ce mai rar. Consuma cafea din ce in ce mai mult si se distrugea singur, incet, incet.
Toata ziua scria si in pauzele de scris picta, toate lucrurile erau negre , gri si a intrat intr-o stare de nihilism total. Nu mai manca impreuna cu familia, nu mai vorbea cu nimeni si in depresia lui, i-a venit o idee cutremuratoare. O idee pe care nu o discutase cu nimeni, era in sufletul lui si o tinea pentru el ca o scapare din neantul acesta desastruos. Se gandea ca tot ce a facut el pana atunci putea fi apreciat doar in cazul in care nu mai era si singurul lucru care ii mai ramasese sa-l faca era sa se sinucida.
Dezamagit, trist, cocosat de problemele familiale si nu numai, fiecare zi care trecea pentru el era un chin. El incerca sa creeze si parintii lui il avertizau incontinuu ca e viata grea si ca nu a reusit, nu este nici o problema insa trebuie sa vada lucrurile real si sa isi caute un loc de munca pentru a ajuta familia. Stia ca intradevar trebuia sa faca aceste lucruri insa nu vroia sub nici o forma sa inceteze in a scrie si picta. Saptamani dupa saptamani, luni dupa luni scria si scria, picta si picta inchis in camera lui nu zabovea o secunda si incerca sa doarma cat mai putin pentru ca timpul pe care il petrecea cu activitatile sale sa dureze cat mai mult.
Intr-o zi manat de depresie Ionut se trezeste parca hipnotizat, si dupa un vis extraordinar in care era cu adevarat apreciat de toata lumea s-a gandit ca a venit momentul sa inceteze in a incerca sa reuseasca si sa isi sfarseasca viata. Gandea ca nu este usor sa faci asa ceva si ca poate fi un gest la lasitate dar in acelasi timp si un gest de curaj negativ exceptional. Era un moment unic, trist si cutremurator in gandul lui treceau parca foarte rapid toate intamplarile pe care le-a trait, fie ele rele sau bune, simtea cum corpul incearca sa se opreasca din a continua... Dar cu toate astea isi taie gatul si cade in pat rapus de neputinta...
Toata familia, toti prietenii sunt stupefiati de ce s-a intamplat si numai ei stiu cata durere cara peste umerii lor in fiecare zi cand privesc la tablourile lui si cand asculta melodiile lui... Cartile pe care le-a scris se vand cel mai bine, muzica este ascultata de foarte multa lume si o mare parte din picturi au fost vandute cu preturi enorme si numai la oameni care apreciaza cu adevarat arta. Artistul nostru si-a indeplinit misiunea de a salva familia din saracie insa cu pretul vietii sale.
Finalul este unul trist dar acum Ionut este cu adevarat apreciat pentru tot ce face si tot ce a facut intr-o lume in care nu conteaza banii mai mult decat sufletul omului si creatia lui pozitiva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu